Alegem să întrebăm mecanic: ,,ce faci“?
Si tot mecanic ni se răspunde: ,,bine”(chiar dacă sufletul plânge sau iti vine să omori pe toată lumea).
Regulile, bată-le vina. Să dăm bine la imagine. Ne forțăm să ascundem realitatea de ceilalți și numai noi stim prin ce trecem.
Începând de astăzi alege să faci altfel.
Nu îi mai întreba pe cei dragi ,, ce faci”?
Alege să ii intrebi,, cum te simti?,,
Si nu o fă formal.
Fă-o din suflet nu din gura, si apoi observă atitudinea celor din jur; inițial, surprinderea lor, apoi deschiderea spre comunicare.
Și când intrebi, fii dispus și să Asculți.
Starea ta de deschidere, autenticitatea, îl va face și pe celălat să se deschidă.
Și nu da sfaturi decât dacă ți se cer( poate că cel care îți vorbește dorește doar să fie ascultat/ă).
Azi te ascult eu, mâine mă asculți tu. Și tot așa. Avem nevoie unii de alții. Însă ca să ne susținem, nu să ne folosim.
Fii om, biorobot. Omul este empatic; doar ca intre timp s-a transformat in altceva.
Să tratăm oamenii ca pe subiecte nu ca pe obiecte.
Omul se bucură și suferă, obiectele nu.
Omul este Creația lui Dumnezeu, obiectele sunt Creația omului.
Sâ ne iubim, să ne iertam, să ne mulțumim.
Noi cu noi și noi cu ceilalți.💜